Daniel este ghid pentru cei care vor mai mult de la viață – mai multă autenticitate, claritate, vitalitate și libertate interioară. Lucrează cu oameni care caută un sens profund, care sunt gata să se cunoască pe toate nivelurile: fizic, emoțional, mental, energetic si spiritual.
Sunt sigur că ai gândit cel puțin o dată că discuțiile și abordările lui Daniel sunt inutile și nu au legătură cu viața reală. Dar permite-mi să îți demonstrez contrariul.
Trendul din dezvoltarea personală e să primești informație valoroasă, dar inutilă, deoarece acea informație nu îți aparține. Paradoxal, informația primită de-a gata handicapează individul și îl văduvește de experiență. Așa că data viitoare când te duci la un curs și iei notițe cu informații valoroase, vreau să înțelegi că acea informație, dacă nu îți aparține, devine o povară inutilă care e greu de dus. Aici apare un alt paradox. Când ai acces la ceea ce consideri că sunt informații valoroase, când aceste informații au devenit ale tale, ele nu mai au utilitatea pe care le-ai dat-o înainte, de fapt devenind normalitatea pentru tine. Dar acesta este un subiect aparte de dezvoltat și explorat. Acest exemplu a avut doar rolul de a-ți expune o diferență de perspectivă și de a-ți oferi un impuls de a trece dincolo de limitele tale perceptuale și de a te face să înțelegi că gândirea e doar o părticică din tot ceea ce ești.
Dar să ne întoarcem la subiectul propus, la 0 și 1. Cred că una dintre cele mai mari agresiuni asupra ființei umane este această împărțire tranșantă între 0 și 1, între da și nu, între vreau și trebuie, între de dorit și de evitat, între neapărat și în niciun caz. Fiecare dintre acest 0 și 1 a fost creat într-un trecut îndepărtat, când ai luat o decizie în baza unei înțelegeri. Fiecare decizie te-a prins și solidificat în momentul respectiv. Astfel, în momentul prezent tu îți fragmentezi realitatea într-o mulțime de 0 și 1. Frica de a nu se întâmpla, obsesia de a obține ceva neapărat, încadrarea celuilalt în limitele și interpretările tale, toate îți fragmentează momentul prezent.
Modul în care omul funcționează e exact același cu principiul binar folosit de un calculator. Un calculator își stochează informația pe principiul 0 și 1, iar la contact cu inputul extern se activează scheme de răspuns. Această abordare este limitativă și reductivă, inertă și lipsită de viață. Adică nevoia de anticipare, de siguranță și de control omoară individul, lipsindu-l de capacitatea de a trăi și explora cu adevărat. Relațiile intime devin în timp reduse datorită lui 0 și 1, datorită faptului că din celălalt nu a mai rămas decât niște scheme cognitive pe care le porți în mintea ta și care se activează în funcție de context.
Dacă m-ai urmărit până aici, ai înțeles că 0 și 1 au ajuns să fie vălul dincolo de care nu mai vezi realitatea. De fapt, prin 0 și 1 vezi prezentul prin prisma trecutului, sau altfel spus, aduci trecutul în prezent și îl propagi în viitor. Dar dă-mi voie să îți explic mai clar. Vreau să mă înțelegi cu adevărat.
În comparație cu gândirea binară, la computerele cuantice, prin principiul suprapunerii, informația poate exista simultan ca 0 și 1. Această suprapunere nu împarte și nu secvențează, ea păstrează accesul la ambele posibilități simultan. Repet, nu împarte și nu secvențează. Prin 0 și 1 nu faci decât să îți împarți realitatea în tabere, să o secvențezi în mii și mii de bucăți.
În schimb, prin principiul suprapunerii, acel loc unde în momentul prezent 0 și 1 coexistă simultan ca potențial, tu poți să ai acces la o realitate netrunchiată, la realitatea reală. Dă-ți voie și simte. Construiește acel loc, simte-l, primește-l. Acceptă că totul e posibil. Acceptă că orice frică se poate materializa, acceptă că astăzi poate să se întâmple ceea ce ieri era un nu ferm din partea ta. Acel loc pe care ți-l descriu are o altă stare, e mai aproape de realitatea cuantică, nu e prins în structură, în materie. E o stare ce nu poate fi descrisă, dar e recunoscută prin trăire. Acesta e unul din primele locuri pe care caut să le dezvolt și să le explorez împreună cu cei cu care lucrez. Fără acest loc al posibilităților infinite, omul e doar o mașinărie, un cumul de scheme cognitive. Eu acest loc l-am numit prima bază.
Ceea ce am descris aici sunt două planuri diferite de finanțare care îți dau acces la realități complet diferite. În prima variantă, realitatea este înjumătățită, iar în a doua variantă, realitatea întreagă este accesibilă în momentul prezent, în aici și acum. 0 sau 1 blochează energia, o materializează, o stochează grosier. 0 și 1 suprapuse mențin energia liberă și îți dau acces la potențialuri mult mai vaste. Tu în care plan te afli? Cât de înjumătățit și fragmentat ești prin: e bine sau nu e bine, ai voie sau nu ai voie, da sau nu, 0 sau 1?
Și acum, drobul de sare. Vreau să te gândești că ai un drob imens deasupra capului. Cu cât mai mare, cu atât mai bine. Acest drob de sare riscă să cadă oricând, riscă să te strivească. Vizualizează drobul, simte-l. E compus din toate fricile, din toate regulile, din toate fragmentările interne și nevoile de control. Și acum simte starea prin care accepți că oricând e posibil să cadă și să te strivească. Acceptarea drobului de sare e acceptarea incertitudinii și reprezintă trecerea de la structura moartă și inertă la viață și potențial infinit. Simte câtă intensitate, câtă prezență, câtă asumare dezvolți prin acceptarea drobului de sare.
Dezvoltarea personală, în general, îți menține nevoia de a obține, de a avea, de a acumula. 0 și 1 sunt modul în care cauți să controlezi, să deții, să acumulezi. La capătul celălalt e o formă de prezență, o stare de a fi în acum, o responsabilitate și libertate dincolo de structură și moarte.
Tu ce alegi?
