Capcana timpului se deschide și te cuprinde atunci când aduci trecutul în prezent, și astfel puterea liberă și autentică a prezentului este dată interpretarilor și structurilor inerte ale trecutului.

Cel mai usor tinzi să cazi în capcana timpului prin modul în care reiterezi trecutul și poveștile care le ai despre el. Această capcană apare datorită faptului că faci o diferență între trecut și prezent.

Duci cu tine poveștile trecutului, afirmând despre tine că ai fost într-un anumit fel, dar această afirmație îți aduce o trăire în momentul prezent și astfel trecutul tău devine prezentul tău.

Ceea ce se întâmplă este ceea ce crezi că ți s-a întamplat.

Cum îți descrii trecutul așa ajungi să trăiești și prezentul deoarece descrierea pe care o faci realității nu este altceva decât modul în care îți alegi realitatea. Această descriere se întâmplă întotdeauna în momentul prezent, plecând de la proiecția trecutului. Modul în care descri și percepi realitatea înconjuratoare, pe tine și pe oricare celălalt, este modul în care tu îți investești forța ta creatoare, puterea ta de manifestare.

Când peste ceeea ce ți se întâmplă proiectezi ceea ce crezi că ți s-a întâmplat atunci nu vezi realitatea din momentul prezent.

Trecutul este pentru tine realitatea ta cunoscută, un teren deja descoperit care poate fi anticipat. Defapt folosind trecutul te protejezi de realitatea prezentă, care luată ca atare este necunoscută și impredictibila. Această impredictibilitate accesează frici ancestrale care trezesc o stare de nesiguranță și anxietate. De aceea singurul mod de a sta în prezent implică a sta în propria frică și nesiguranță. Doar acceptându-ți sursa marilor dezechilibre interioare ajungi să resimți stabilitatea și așezarea în prezent.

Când nu vezi realitatea din momentul prezent, atunci defapt nu vezi și doar trăiești cu iluzia că vezi ceva.

În momentul prezent se manifestă suma credințelor tale conștiente sau subconștiente. Dacă te uiți la realitate dintr-un moment în care ai rămas blocat în trecut, într-o traumă, o emoție nedepășită, o poveste neîncheiată, etc., defapt tu nu faci decât să retrăiești trecutul, aducând-ul în prezent. Când faci asta, tu ești izolat față de momentul prezent, iar toată informația ți-o iei din traumă, din tensiunea psihosomatică care a rămas impregnată în corp.

Când îți crezi iluzia atunci tu te duci spre ceea ce a fost, spre ceea ce crezi că ți s-a întâmplat.

Când reacționăm din structura trecutului, facem asta pentru că îl credem și astfel îl investim cu putere asupra prezentului. Tocmai de aceea aducem trecutul în prezent și-l manifestăm. Astfel definiția trecutului devine a prezentului.

Următorul pas e să recunoști că nu ai cum să vezi calea de a ieși din propriile iluzii.

Când realizezi  că la nivel conceptual și experențial defapt nu vezi, atunci ar trebui să-ti recunoști nevoia de a avea un ghid care să te conducă printre iluziile tale spre realitatea prezentă, reală.

Ghidul e tot la tine și e dat de partea ta instictuală, de natura ta interioară.

Partea ta instinctuala, locul de unde autenticitatea și libertatea interioara se manifestă, este o adevărată busolă interioară. Busola nu se vede, dar se simte la nivelul senzațiilor corporale, care îți arată clar tendințele interioare, care la nivel mental sunt subconștiente.

Recunoscând partea instinctuală și conectat fiind la propriul corp începi să faci diferența clară între ceea ce îți face bine și ce îți face rău.

Așezat în acest nivel perceptual, lupta cu prezentul, adică cu tine însuți, devine evidentă, și astfel încetezi lupta cu sine, te oprești în a-ți mai face rău și a te mai ține blocat în propriul trecut. Acesta este punctul în care începe cu adevărat procesul de alchimizare a emoțiilor blocate, emoții care la rândul lor blocheaza accesul la busola interioară.

Conectat la busola interioară deciziile devin simple și viziunea clară.

Cu fiecare pas pe care îl faci spre tine mintea devine tot mai liniștită, spațiul interior crește, iar libertatea și autenticitatea sunt resimțite ca și răspuns la chemarea interioară