Majoritatea dintre noi trăiesc cu ideea că pentru a trăi implinirea și succesul avem nevoie să întreprindem anumite acțiuni și să atingem anumite rezultate. Astfel apare un atașament față de  așteptări specifice, așteptări cărora li se dau menirea de a ne implini.

Există tendința de a căuta implinirea și succesul în stereotipuri sociale, iar instrumetul de măsură este comparația. Vrei să fii cel mai bun și te grăbești spre culmile succesului, dai din coate și intri în competiții acerbe.

Competiția, comparația, aviditatea după succes trezesc forțe interioare care pot crea porți și punți care să te ducă spre succesul și recunoașterea socială. Doar că odată ajuns aici descoperi că nu asta e totul, ci că defapt fugind dupa succes ai fugit dupa altceva. Defapt tot timpul ai căutat să te împaci cu tine, iar împăcarea cu sine e ceva ce permiți să se întâmple, dar nu decizi tu cum se va întâmpla.

Experiența adunată în munca cu oamenii mi-a arătat că adevărata împlinire nu vine decât când ne împăcăm cu noi înșine. Dar ce înseamnă să te împaci cu tine? Să te împaci cu trecutul tău, cu ce ai ajuns, cu ce îți dorești, cu ce alegi?

Să te împaci cu tine implică să-ți dai voie să fii tu, să alegi și acționezi autentic. Dar ce înseamnă să alegi și să acționezi autentic? Autenticitatea vine din  recunoașterea tendinței interioare naturale. Defapt când recunoști această tendință tu înveți să te îndrepți spre porțile deschise pentru tine, porți care te conduc spre adevărata împlinire.

Nu tu ești cel care crează porți în realitate ci porțile sunt deja acolo și așteaptă să le deschizi. Porțile le deschizi dinăuntrul tău, și  când ajungi să faci asta natural, te transformi într-un artist care manifestă realitatea ce îi reflectă implinirea interioară.

Pentru a intelege mai bine și a vedea partea pragmatică, concretă, îți dau exemplu unei persoane cu care lucrez.  Domeniul de activitate nu este exprimat și numele persoanei este schimbat, dar structura poveștii rămâne aceași.

Pătrunde în realitatea pe care ți-o exemplific și descoperă forța de a transforma realitatea.

Morana, este o femeie de 46 de ani, plină de viață și de pofta de a trăi. Cu toate acestea de micuță a învățat că trebuie să fie cuminte și ascultătoare. Ea a ajuns ca dea lungul vietii ăa facă ce spuneau ceilalți și astfel nu a avut ocazia de a-și dezvolta capacitatea de a ști ce-i place și ce își dorește pentru ea. Ca și Morana sunt mulți alții care au învățat de mici că ei nu contează și că ceilalți trebuie să le spuna ce să facă.

Lipsa de libertate a Moranei se resimțea la nivel fizic în tensiunile și durerile abdominale, emoțional printr-o reprimare și duritate față de sine și cognitiv prin credințele că nu se poate descurca singură. De aceea în relații apărea tendința de a se agăța de o persoană masculină care să-i ofere susținere și protecție.

Scopul în ceea ce făceam a fost ca ea să devină liberă și independentă. A urmat un traseu prin care am alchimizat puterea personală investită în împotriviri și tipare negative, astfel încât această putere să ajungă să se manifeste liber si natural. Procesul a durat câteva luni de zile, dar la un moment dat ceva s-a schimbat brusc. Dacă până atunci exista o negociere continuă față de ce ar vrea să facă, dintr-o dată într-o perioadă scurtă porțile au inceput să i se deschidă. Brusc au apărut clienți care îi cereau serviciile pe o anumită direcție. La facultatea care preda s-a deschis o secție nouă unde a fost aleasă ca și coordonator. A fost invitată într-o tabără unde să predea ceea ce știa să facă. Toate acestea erau invitații apărute ca ea să exprime ce era mai frumos și autentic în ea. Ce mai trebuie subliniat e faptul că vitalitatea și sclipirea din ochi arătau cum forța ei naturală, creatoare, era lăsată liberă.

Ce s-a schimbat brusc în cazul Morenei a fost faptul că și-a acceptat fricile și nesiguranțele și odată cu ele a acceptat tendința ei interioară, naturală. Astfel și-a dat voie să se îndrepte spre porțile care o așteptau, spre realitatea care o implinește și o reflectă autentic.

Defapt când înveți să te îndrepți spre porțile care se deschid natural, înveți să-ți accelerezi realitatea, iar dimensiunea timpului perceput se schimbă. Puterea personala odată eliberată își găsește traiectoria ei naturală și ea îți arată calea. Într-un fel e ca și cum ai înainta legat la ochi, dar tocmai asta e ceea ce te protejează de tine și de tendința de a cădea în tiparele sociale care crează stereotipuri ale succesului. Recunoști că înveți să accesezi porțile atunci când pas cu pas cărările pe care rătăceai se adună într-un drum clar și concret, intens și revelator.

Despre ceea ce iți scriu în aceste cuvinte e provocator, te aduce în fața fricilor și nesiguranțelor, dar dacă îndrăznești să le faci față recompensa este neprețuită, iar această recompensă ești tu cu tot ce ai mai bun de oferit.