Daniel este ghid pentru cei care vor mai mult de la viață – mai multă autenticitate, claritate, vitalitate și libertate interioară. Lucrează cu oameni care caută un sens profund, care sunt gata să se cunoască pe toate nivelurile: fizic, emoțional, mental, energetic si spiritual.
Cred că termenul procrastinare e unul dintre cele mai periculoase concepte propuse de psihologie și, de fapt, în final e un termen-fantomă care ascunde întotdeauna altceva. De fapt, acest termen adună la un loc, ca într-un coș, o infinitate de posibilități și motive care susțin amânarea și tergiversarea.
Poți să te acuzi de procrastinare, dar, de fapt, sistemul tău nervos să fie încărcat sau suprasolicitat de activitățile întreprinse, sau de grija și lipsa activităților, de nesiguranța din momentul prezent, etc.
De asemenea, poți să te acuzi de procrastinare, dar, de fapt, să nu ai un fundament și un background pe care să îți bazezi încrederea de a acționa într-o anumită direcție.
Poate amânarea se datorează viziunii largi pe care o ai asupra proiectului, poate ești nerăbdător să te implici și să acționezi, dar în același timp, posibil să te simți copleșit de anvergura activităților care așteaptă să fie finalizate.
Poți să te acuzi de procrastinare, dar, de fapt, amânarea să se datoreze incapacității de a lua o decizie sau conflictului intern în ceea ce privește acțiunea pe care o intenționezi și situația, activitățile actuale.
Îți poți reproșa că procrastinezi, dar, de fapt, poate tu emoțional nu ești pregătit sau nu vrei să susții ceea ce tu ți-ai propus mental.
Procrastinarea apare și când știm că e posibil să nu fim aprobați sau susținuți de către cei din cercul apropiat sau mai îndepărtat, când poate să apară frica de a fi respinși sau dezaprobați de către ceilalți.
Procrastinarea poate să însemne și o conștientizare internă pe care nu ai capacitatea să ți-o recunoști în mod clar și explicit. Poate această conștientizare internă îți spune că nu e momentul, că, de fapt, acțiunea e inutilă, poate că e o formă de intuiție care îți arată că nu pe acolo e drumul tău.
Așa că data viitoare când te lovești de acest termen, de procrastinare, în loc să te agiți și să te autoflagelezi, oprește-te puțin în loc, respiră, simte corpul și uită-te în direcția pe care o eviți. Poate e un termen limită la muncă de care nu poți scăpa sau o situație percepută ca fiind impusă. Poate fix senzația de obligativitate e cea care te blochează.
Dar orice ar fi, privește în întuneric, îndrăznește să te uiți înspre sursa evitării. Poate ți-e frică să îți recunoști că nu vrei sau poate eviți să îți recunoști că nu te crezi în stare.
Îți garantez un lucru, dincolo de acest termen, de procrastinare, dincolo de ceea ce eviți să confrunți și să privești direct, acolo se află răspunsul tău și eliberarea de această povară iluzorie a unui termen fantomatic.
