Terapia clasică caută să recupereze și să ajute individul prin accesarea memoriei, a amintirilor, prin lucrul pe memoria trecutului. Dar aici este important să înțelegem că:

• trauma nu este un eveniment, ci este o structură creată prin respingere și negare.
• la ceea ce dai atenție, menții în realitatea imediată.

Așa că stau să mă întreb în ce mod această abordare este tot o modalitate perversă de a menține și hrăni structurile trecutului. Să îți explic mai clar.

Studiile de psihologie arată că pentru creier nu există timp, acesta fiind perceput doar ca și concept mental, având o direcție de deplasare de la stânga la dreapta. Deci, dacă nu există timp, indiferent dacă mă uit la propriul trecut sau la prezent, respingerea și negarea de sine se manifestă acum și aici, în prezent, prin propria credință.

Și atunci, de ce alegem să ne uităm în trecut ca să ne reparăm în prezent? Astfel, în loc să acționăm asupra trecutului pentru a schimba prezentul, cum ar fi să acționăm asupra prezentului pentru a schimba modul în care ne percepem trecutul?

De ce nu dezvoltăm metode de a fi clari, reali și asumați în prezent? Oare pentru că, la nivel identitar, ne spunem povești care continuă să ne țină prizonieri într-un sine identitar deja solidificat, sine la care nu vrem să renunțăm? De fapt, alegerea de a lucra pe trecut reflectă frica de viață, de libertate și de prezent?

Frica de necunoscut vs nevoia de anticipare. Tu ce alegi?

Dacă e ceva de reparat, înseamnă că ești stricat; dacă e ceva de vindecat, înseamnă că ești bolnav. Abordarea rezolvării de probleme poate deveni o capcană subtilă a minții atunci când ne concentrăm exclusiv pe „repararea” a ceea ce este greșit, în loc să ne concentrăm pe creștere, acceptare și pe imaginea de ansamblu.Iată cum se manifestă această capcană, din perspectiva psihologiei și a dezvoltării personale:

1. Capcana „Mentalității de Problemă” (Problem-Oriented Mindset)

Cea mai mare capcană este adoptarea unui mod de gândire care caută și identifică în mod constant probleme.

• Manifestare:Mintea se antrenează să scaneze realitatea prin filtrul defecțiunilor, lipsurilor și amenințărilor. Chiar și atunci când lucrurile merg bine, persoana respectivă caută preventiv „ce ar putea merge prost”.
• Consecința:Trăim într-o stare constantă de alertă, anxietate și nemulțumire cronică. Realitatea devine o serie nesfârșită de obstacole de depășit, în loc de o experiență de trăit.

2. Capcana „Analizei Paralizante” (Analysis Paralysis)

Mintea rațională iubește problemele pentru că îi oferă un scop clar: să analizeze, să descompună și să găsească soluții logice.

• Manifestare:Suntem prinși în bucle nesfârșite de gândire, planificare și analiză aprofundată a tuturor soluțiilor posibile, fără a trece niciodată la acțiune concretă. Mintea folosește complexitatea problemei ca pe o scuză pentru inacțiune.
• Consecința:Pierdem contactul cu intuiția și acțiunea spontană, rămânând blocați în teorie.

3. Capcana Falsului Sentiment de Control

Rezolvarea de probleme ne oferă iluzia că deținem controlul complet asupra vieții noastre.

• Manifestare:Ne concentrăm pe rezolvarea problemelor care sunt de fapt în afarasferei noastre de influență (problemele altora, evenimente globale, trecutul), pentru a evita confruntarea cu lipsa fundamentală de control pe care o avem asupra multor aspecte ale vieții.
• Consecința:Frustrare imensă și epuizare, deoarece investim energie în zone unde schimbarea nu depinde de noi.

4. Capcana Evitării Emoțiilor (Emotional Bypass)

Uneori, ne aruncăm în rezolvarea febrilă a unei „probleme” pentru a evita să simțim emoțiile neplăcute asociate cu situația respectivă (tristețe, frică, vulnerabilitate).

• Manifestare:În loc să acceptăm o pierdere și să ne trăim durerea, transformăm doliul într-o „problemă de rezolvat” (de exemplu, căutând imediat un înlocuitor pentru lucrul pierdut).
• Consecința:Emoțiile reprimate se acumulează și se manifestă ulterior prin simptome fizice sau psihologice, deoarece nu au fost procesate corect.

5. Capcana Concentrării pe Simptome, nu pe Cauze Radicale

Mintea, în graba ei de a „rezolva” rapid, adesea aplică soluții superficiale.

• Manifestare:Ne concentrăm pe „tratarea” simptomului (de exemplu, luăm un calmant pentru durerea de cap) fără a investiga cauza reală (lipsa somnului, stresul cronic, deshidratarea).
• Consecința:Aceleași probleme reapar ciclic, deoarece rădăcina problemei rămâne intactă.

Depășirea Capcanei

Pentru a ieși din această capcană, este util să ne mutăm perspectiva de la „a rezolva” la „a accepta”, „a fi conștient” și „a crea”:

1. Acceptarea Realității: Uneori, soluția nu este rezolvarea, ci acceptarea situației așa cum este, permițându-i să se dizolve de la sine sau să-și piardă puterea emoțională asupra noastră.
2. Focus pe Soluții Creative: În loc să ne întrebăm „Cum repar asta?”, putem întreba „Ce aș dori să creez în schimb?” – o schimbare de paradigmă de la lipsă la potențial.
3. Conștientizarea Emoțională: Să permitem emoțiilor să existe fără a le transforma imediat în sarcini logistice de rezolvat.