La sfârșitul anului, cu câteva zile înainte de Crăciun, un antreprenor de succes aflat în pragul disperării, în ceea ce considera ca fiind o depresie acută, a căutat să apeleze la un psihiatru de succes, pentru a primi medicație în speranța că va depăși momentele grele în care se afla.

Având un prieten comun cu acest psihiatru, a avut acces la numărul lui personal și astfel l-a putut contacta telefonic. Dar, fiind înaintea sărbătorilor, psihiatrul deja plecase cu familia din oraș, așa că i-a promis că îl ajută în mod gratuit cu o condiție. Astfel, până se vor vedea, în fiecare zi să se plimbe cel puțin o oră prin oraș, prin cartierele rezidențiale și să numere câte coșuri de fum vede ca fiind funcționale, adică să noteze în fiecare zi pe câte coșuri de fum a văzut că iese fum în timpul plimbărilor.

Deși i s-a părut o cerere ciudată, din disperare, a acceptat să facă acest lucru, urmând să se vadă peste aproximativ două săptămâni, după perioada sărbătorilor.

După ce a trecut această perioadă, cu câteva ore înainte de programarea stabilită, omul de afaceri îl sună pe dl. Psihiatru cerându-și scuze și spunându-i că nu crede că mai e necesar să se întâlnească. Îi explică psihiatrului că a fost final de an mai greu financiar și a avut anumite provocări pe plan personal, iar pe partea profesională risca să piardă una din principalele investiții. Dar, între timp, starea lui mentală s-a îmbunătățit și a reușit să găsească soluții concrete la problemele ce au apărut la sfârșitul anului.

Și acum vreau să îți ofer o traducere, ca o metacogniție.

Stările emoționale prin care trecem au efect asupra noastră în mod special prin modul în care stăm în corp și cum ne purtăm corpul. Depresia, nesiguranța, au tendința de a aduna corpul, de a ține persoana nemișcată, lipsită de scop, inertă, de a-l face pe om să privească spre pământ, dar și să aibă o privire goală, lipsită de țintă.

Faptul că omul de afaceri a ieșit la plimbare, cel puțin o oră în fiecare zi, a fost primul medicament administrat zilnic. Acest medicament a contracarat nemișcarea și starea de nesiguranță. De asemenea, i-a dat un scop, clar și bine definit, având o activitate zilnică de realizat. Al doilea medicament administrat a fost faptul că trebuia să privească în sus și, astfel, în loc să stea cu privirea pierdută în pământ și corpul adunat, el a privit zilnic o oră în sus, cu privirea țintită și pieptul deschis.

Cele două medicamente au contribuit la schimbarea stării, astfel percepția lui s-a schimbat și a găsit soluții clare la probleme. Starea noastră ne limitează sau ne deschide, în funcție de starea pe care o întreținem, avem capacitatea de a accesa lumi, realități diferite.

Adeseori, ceea ce ni se întâmplă nu e ceea ce credem că ni se întâmplă și, de cele mai multe ori, nu putem vedea dincolo de limitările noastre.

Întrebarea mea pentru voi este: dacă știu că omul este educat să fie un individ funcțional și este menținut într-o perspectivă limitată, fiind inconștient de potențialul extraordinar pe care îl are la dispoziție, și dacă, prin munca și cercetările din ultimii 17 ani, am dezvoltat metode simple care să ajute nu doar din punct de vedere al sănătății fizice, ci și în ceea ce privește calitatea vieții, îmbunătățirea relațiilor cu cei din jur și, în primul rând, trezirea potențialului.

Dacă am posibilitatea de a oferi toate acestea, dar există un gol de comunicare, o oarecare imposibilitate de a transmite mesajul astfel încât să fie perceput și înțeles, ce ați face în locul meu? Care sunt recomandările voastre? Cum ar trebui să abordez lucrurile astfel încât să mă asigur că mesajul ajunge la voi?